Un sistem mobil de telecomunicatii utilizeaza o banda (spectru) de frecventa care poate fi situat în domeniul 300Mhz – 3Ghz. Largimea acestei benzi de frecventa, numita si largime totala de banda, e diferita de la un sistem la altul. În sistemele moderne, banda de frecventa corespunzatoare unui sistem mobil este partajata în doua sub-benzi:

Comunicatiile din ambele sub-benzi se realizeaza pe canale de comunicatie. Fiecare canal de comunicatie este caracterizat de o frecventa numita frecventa purtatoare.
Frecventele purtatoare sunt egal spatiate atât în sub-banda ascendenta cât si în sub-banda descendenta.
De asemenea, fiecare canal de comunicatie este caracterizat de o largime de banda diferita de la un sistem mobil la altul. În unele sisteme, între oricare doua canale de comunicatie exista o banda de separatie, numita banda de garda.
Largimea de banda a canalelor de comunicatie, banda de separatie între canale si largimea totala de banda a unui sistem mobil de telecomunicatii determina numarul de canale din sistemul mobil (si implicit capacitatea sistemului mobil).
Stabilirea unei comunicatii mobil « statie de baza necesita alocarea câte unui canal în fiecare dintre sub-benzi.
De exemplu, în sistemul AMPS, canalele de comunicatie sunt numerotate de la 1-666, primul canal având alocate doua frecvente: 825,030 MHz (pentru comunicatia de la mobil spre statia de baza) ai 870,030 MHz (pentru comunicatia de la statia de baza spre mobil).
În acelasi sistem, pentru canalul 666 sunt alocate frecventele 844,98 MHz si 889,98 MHz. Ulterior, pentru cresterea capacitaii sistemului, banda totala a sistemului mobil a fost marita la 10 MHz (câte 5 MHz în fiecare sub-banda), rezultând o crestere cu 166 a numarului de canale din sistem. În fapt, orice sistem mobil se confrunta cu aceeasi problema fundamentala: cu o resursa limitata (banda totala a sistemului) trebuie gasite solutii pentru satisfacerea cerintelor unui numar cât mai mare de clienti.
Pentru a întelege mai bine acest fenomen, prezentam în continuare doua exemple.




Fie o celula cu o rata a cererilor de apel de Q = 3000 apeluri/h ai o durata medie a unui apel T = 1,76 min. Care este numarul de canale necesar în celula pentru ca probabilitatea de blocare a unei noi cereri de apel sa fie cel mult B = 2% ?



Se poate calcula usor ca încarcarea de trafic în celula este:



Pentru probabilitatea de blocare maxima de B = 2% va rezulta ca sunt necesare N = 100 canale (conform legii Erlang B).



Daca într-o celula sunt alocate N = 50 canale si durata medie a unui apel este T = 100 s, care este rata medie a apelurilor pentru care probabilitatea de blocare a unei noi cereri de apel este de maxim B = 2% ?



Printr-un calcul asemanator celui din exemplul anterior se obtine ca în aceste conditii se poate satisface o rata medie a apelurilor Q = 1450 apeluri/h.
Avantajele deosebite ale sistemelor mobile (mai ales posibilitatea de a comunica oriunde, oricând si din orice loc), a facut ca achizitiile de sisteme mobile sa atinga cifre foarte ridicate (sunt tari unde exista peste 0,1 posturi mobile/locuitor), ceea ce a condus implicit la necesitatea gasirii unor solutii de crestere a capacittaii acestor sisteme.
Din fericire, chiar si sistemele analogice au fost proiectate cu facilitai de crestere a capacittaii, altele fiind introduse în practica o data cu aparitia sistemelor digitale.
Câteva din tehnicile de crestere a capacittaii sistemelor mobile vor fi tratate pe larg în paragrafele urmatoare.

Inchide fereastra